Satul Paloş are o frumoasa istorie şi legend.Legenda spune că, satul Paloş îşi are originea ca aşezare a vetrei satului încă din anii 101 – 105, la locul denumit,”Fânaţe la plute”,lângă Pădurea Lenţea,(locul unde şi astăzi există arbori- plute-), din timpul războaielor dacice (101 – 102 primul război dacic, iar in anul 106,-vara, al doilea război dacic, când este asediată şi cade Sarmizegetusa), despre care legenda spune că un anume Claie Gurie, dac ar fi întemeiat o famile şi a construit o casă pentru el cât şi pentru copii lui un fecior şi două fete. Acestea se pare că s-a petrecut chiar înainte de anul 100 d.Ch. feciorul şi ginerele lui Gurie, participaseră la războiul dintre Traian şi Decebal.
La cel de al doilea război din 105 – 106 ar fi luat parte chiar Claie Gurie, fiul şi ginerii lui, dintre care un ginere ar fi murit în luptele de la Sarmisegetuza, când a căzut şi Decebal. În acest timp, întâmplarea face ca unul dintre fii săi să găsească un străin rănit în Pădurea Lenţea, acesta vorbea un grai deosebit.
Claie Gurie, a înţeles graiul rănitului l-au îngrijit până la însănătoşire. Între timp o ceată de oştaşi romani, ajunşi în această vatră a lui Gurie, au fost impresionaţi de grija purtată faţă de camaradul lor,recompesând familia lui Gurie cu multe daruri. Soldatul rănit se numea Trinius, în timpul îngrijirii lui acesta a învăţat, multe cuvinte dacice,iar la rândul lor cei din familia lui Gurie au învăţat multe cuvinte romane. Astfel soldatul Trinius a povestit că este originar din Capua, Italia.
După însănătoşire Trinius s-ar fi prezentat la Rupidava (Rupea),unde era deja constituită o administraţie romană, cerând s-ă rămână acolo unde s-a născut pentru a doua oară. Mai târziu s-a căsătorit cu una din fetele lui Gurie, al cărui bărbat murise la Sarmisegetuza alături de viteazul Decebal.
După aproape două secole de trai liniştit se produc năvălirile barbarilor din partea răsăriteană. În faţa acestora, locuitorii Daciei au luptat vitejeşte cu paloşul în mînă pentru a-şi apăra glia, graiul şi neamul.
Năvălirile cetelor popoarlor migratoare, au determinat pe locuitorii vetrei de La Plute, ca pe dealul din apropiere, numit Dealul Negru, astăzi “ Gherghelăul”înalt de 786 m. să-şi înstaleze o strajă care să le servească la observarea apropierii cetelor barbare şi darea de semnale de alarmă, suflând în corn şi prin semnale luminoase, astfel ca locuitorii vetrei să se poată retrage la adapost în Pădurea Lenţea din apropiere pentru a-şi proteja vieţiile,cât şi proviziile, dar şi pentru ca, locuitorii din Rupidava, de pe dealul cetăţii să perceapă semnalele date de pe dealul Negru şi să-şi ia măsuri de adăpostire sau să le vină în ajutor celor de La Plute.
Legenda spune că într-o zi a sosit o ceată mare cu un prinţ rănit, care a şi murit pe aceste locuri şi că, l-au înhumat formând o movilă în apropiere, cunoscută astăzi sub denumirea de Gorgănel. Prinţul a fost îngropat cu lancea în mâna stângă,iar în dreapta cu buzduganul, pe mormânt au înfipt paloşul prinţului, de unde vine si numele satului Paloş.
În aceste locuri au fost descoperite relicve ale unei civilizaţii preistorice, cum ar fi cioburi ceramice de vase şi oale, ulcele şi blide, unelte confecţionate din piatră şi din os, topoare din piatră cu coadă,(o parte din aceste relicve, cioburi obiectei arheologice, descoperite în vechea vatră au fost expuse prin colecţia Gh.Cernea, la muzeele din Sibiu,Mediaş,Sighişoara,Rupea şi în casa memorială a colecţionarului-muzeograf din satul Paloş).
Atunci se pare că cei din clanul lui Gurie s-au hotărât să-şi caute un alt loc mai prielnic pentru o vatră undeva mai aproape dar şi cu surse de apă permanente. Aşa se face că s-au aşezat la confluenţa celor trei pâraie, de mai jos situate în lunca acestora, luând cu ei şi acel paloş înfipt în movila Gorgănel, pe care l-au împlântat în locul noii vetre .Aici si-au construit adăposturi, ceva mai sus de zona de confluenţă a pâraielor astfel ca să fie feriţi de apele revărsate ale pâraielor în anotimpurile ploioase. Locul se numeşte astăzi în ungher de pe uliţa Cocoroveni, un loc expus razelor calde ale soarelui şi cu izvoare subterane de apă potabilă, unde şi-au construit o fântână.Fântâna se numeşte Fântâna lui Gurie şi aceasta mai există şi astăzi intr-o stare degradată
In anul 1888,este edificata noua BISERICA DIN CENTRUL SATULUI PALOS,construita dupa modelul architectural a celei din orasul MISKOC,din Ungaria locul unde s-a nascut marele MITROPOLIT AL ARDEALULUI ANDREI SAGUNA.
In acea perioada la Palos ,preot paroh era TEOFIL N. GHEAJA, al doilea preot din dinastia de preoti ai familiei Gheaja,care au slujit in satul Palos,timp de peste 160 de ani aproape consecutiv.
Aceasta familie de preoti ,urmasi din tata in fiu au pastorit credinciosi satului Palos,inca din anul1780,pana in anul 1948, cand s-a stins ultimul descendent ,preotu si dascalul,Emil T.Ghea
În faţa sfintei biserici ortodoxe din Paloş, tăcute şi parcă uitate străjuiesc două monumente ridicate de fii satului recunoscători: unul este dedicat eroilor din primul război mondial, ridicat de doi luptători pentru reîntregirea neamului (Nicolae Băia şi Ioan Negoi), iar al doilea este închinat eroilor din al doilea război mondial, ultimul ridicat în anul 1983. Pentru marile idealuri naţionale, tineretul din Paloş a dat un greu tribut de sânge. Căzuţi la Mărăşeşti şi Oituz, prin trecătorile munţilor sau prin stepele ruseşti, sacrificiul lor a fost consemnat în diverse lucrări scrise de Gheorghe Cernea- etnolog, Gheorghe Codrea – dascăl cu grai luminat, Vasile Ghibedea- profesor de geografie şi de distinsul coloner (în rezervă) Ioan Negoi. În vârful cimitirului din Paloş o cruce istorică bătută de vânturi şi troienită de albele zăpezi ale uitării, aminteşte de sacrificiu familiei dr. Ioan Iosif. Întreaga familie a fost arestată şi deportată în anul 1917 în lagărul de concentrare de la Sopron (Ungaria). Soţia Mărioara şi cele două fetiţe gemene născute în detenţie au murit imediat după naştere. Dr. Iosif a fost un militant pentru Unire, deputat în primul parlament al României Mari, a participat în calitate de expert (ca delegat al lui Iuliu Maniu) la Conferinţa de Pace de la Paris. Alături, dinastia de preoţi Gheaja le cântă veşnica pomenire. Şi tot alături, marele folclorist Gheorghe Cernea le murmură un permanent şi duios cântec de leagăn. Sora folcloristului, Rozalia Cernea, privighetoare a Ardealului şi poetă populară, odihneşte în cimitirul din Albeşti.
In anul,1901, prin grija preotului paroh din Palos, Patriciu Pintea, se construieste primul local de scoala cu doua sali de clasa ,in centrul satului langa biserica,pana la acea data scoala a functionat in vechea casa parohiala situate in cimitirul satului ,langa vechea bisericuta.
Dascalii au fost, Barsan Eroftei si Emil T.Gheaja, apoi au fost o vreme invatatorul si director Gh. Cernea si Cornelia Maftei si inv. Ioan Gatia,sotul acesteia.
Dupa al Doilea Razboi Mondial, invatatori si directori au fost domnii, Tarcea Ioan si Gheorghe Codrea,acesta din urma a functionat cu doua clase de elevi la scoala primara de sus la fosta cantelarie,fostul conac al grofului Feldvary, apoi in anii ’60 s-a construit alaturea o noua cladire a scolii cu patru sali de clasa si cancelarie,unde au functionat clasele V-VIII, cu profesori absolventi ai institutului pedagogic din Brasov si director
Sărbătoarea „Fii Satului” de la Paloş este o zi importanta pentru toţi sătenii. Se ţine în prima sâmbtă dupa Rusalii. Ziua începe cu o slujba la Biserica Sf. Petru şi Pavel din sat, binecuvântă de părintele bisericii şi alti onoriaşi din comună. La acestă sărbătoare toţi localnicii se îmbracă în strae populare. Dupa terminarea liturghii satenii şi oaspeţii se adună în faţa Căminului Cultural şi dansează dansuri populare.Zeci de tineri și bătrâni din Paloș care au luat drumul străinătății se întorc acasă în satul natal. Ei au parte de Şezători , muzică populară si multă voie bună.Sărbătoarea e un prilej de bucurie atât pentru săteni cât şi pentru cei veniţi din depărtare.