Marcaj: bandă albastră
Distanţă: 13 km
Durată: 4½ ore
Caracteristici: traseu uşor, potecă şi drum de pădure; diferenţă de nivel: 700 m
Posibilităţi de acces: din DN 68 A, de la comuna Traian Vuia spre Surducul Mic, 13 km pe drum asfaltat pînă în comuna Fîrdea.
Traseul începe din centrul comunei Fîrdea, în locul în care şoseaua asfaltată coteşte în unghi drept spre sud (spre Hăuzeşti). Nu există tablă indicatoare, dar din acest loc se vede pe un stîlp de telegraf primul semn de marcaj, pe strada neasfaltată, în continuarea şoselei pe care am venit dinspre Surducul Mic. După 400 m traversăm valea Moaşei, afluent al văii Gladna, şi în curînd ieşim din comună. Aici, în dreapta, un indicator cu menţiunea „Cabana Căpriorul 3,30 ore“ marchează începutul potecii spre cabană. Urcăm pe versantul din dreapta drumului printr-o poiană cu pomi rari. După circa 200 m ajungem într-o tăietură de pădure în care cresc arbuşti de stejar, mesteacăn, mai rar salcîm şi ienuperi. Aici poteca devine clară, drumul vechi pe care îl urmăreşte fiind săpat adînc de ape. Marcajul este foarte anevoios, practic lipseşte. Pe alocuri drumul se desface în mai multe ramuri care după un timp se unesc iar în apropierea crestei principale spre care ne îndreptăm. Pe măsură ce urcăm pe piciorul de deal dintre valea Gladnei şi valea Moaşei, în spatele nostru se deschide o privelişte din ce în ce mai cuprinzătoare asupra lacului de acumulare Fîrdea, asupra comunei de la picioarele noastre şi asupra extremităţii nord-vestice a reliefului muntos din masivul Poiana Ruscă, care se profilează în spatele lacului sub forma unei ghirlande de dealuri înalte, împădurite. După 1 km de urcuş, tăietura de pădure se termină, panta devine lină şi piciorul de deal se îngustează. Pe pomi se zăreşte iar marcajul, banda albastră care de aici înainte ne va însoţi continuu pînă la destinaţie. După circa 300 m ajungem în culmea principală care separă bazinul văii Hăuzeşti de cel al văii Rozalia (Atenţie la marcaj la parcurgerea în sens invers a traseului! Nu există indicator unde poteca părăseşte culmea principală).
Drumul continuă fără denivelări circa 700 m spre sud, printr-o poiană îngustă presărată cu ienuperi ce ating înălţimi pînă la 3 m. Din această poiană, care invită la un popas după urcuş (în mijlocul ei, pe un stejar tînăr citim inscripţia „loc pentru popas“), se zăresc din cînd în cînd culmea împădurită a muntelui Gomila Mare în prim plan şi culmea Brăinului Mic în planul al doilea. După ce trecem de o pădurice de mesteacăn, drumul intră în pădure şi începe să urce spre Gomila Mare. La sfîrşitul unui urcuş lin şi continuu de 1,7 km, pe un drum prin pădure bătrînă de fag şi stejar, ajungem într-o zonă defrişată pe coasta vestică a culmii, presărată cu mure. În faţa noastră se înalţă Brăinul Mic, pînă la care mai avem de parcurs 500 m, ultima porţiune de urcuş pieptiş. Datorită tăieturii menţionate, de pe vîrful Brăinul Mic (746 m) se deschide o perspectivă minunată asupra părţii de vest a Munţilor Poiana Ruscă. Spre apus se ridică în partea opusă a bazinului văii Hăuzeşti vîrful Plaiului, din care vedem desprinzîndu-se spre nord coama vestică a masivului pînă la Măgura Surduc, care străjuieşte deasupra lacului Fîrdea şi defileului văii Glanda de la Surduc. Înspre sud-vest se disting tăietura sinuoasă şi adîncă a văii Nădragului şi înălţimile din sudul regiunii. La poalele munţilor Poiana Ruscă se deschide depresiunea Caransebeşului, în spatele căreia se profilează în zare dealurile Buziaşului şi Munţii Semenic.
Din Brăinul Mic coborîm cîteva sute de metri spre o şa largă, în dreptul căreia se termină zona defrişată. Poteca continuă prin pădure, indicată de un marcaj des. După 1,5 km ajungem în şaua din faţa Brăinului Mare. Vîrful nu se vede din cauza pădurii. De aici poteca urcă sinuos circa 200 m, pentru a continua pe curba de nivel de pe coasta nordică a culmii, cu
27
scopul de a evita urcuşul abrupt spre vîrful Brăinul Mare (874 m), care, fiind împădurit, nu oferă o privelişte deosebită.
Traseul continuă spre vest urmărind pe o distanţă de 2 km ondulaţiile largi ale culmii împă-durite, pînă în zona înaltă din care se desprinde spre nord culmea care desparte bazinul văii Rosalia de cel al văii Gladna. De aici traseul marcat se îndreaptă spre sud-est, urmînd în lungul culmii principale un drum de pădure, pentru a ajunge după 2,5 km în zona plată de sub vîrful Daia. În continuare, drumul ocoleşte la nord, pe curba de nivel, vîrful Daia (945 m) şi ajunge după 800 m în şaua plată dintre vîrful Daia şi Dîmbul cu Fier. Aici întîlnim marcajele
care vin de la Nădrag, Padeş şi Luncani. Din acest loc un drum carosabil ne conduce la cabana „Căpriorul“, care se află la 200 m spre sud, pe o culme secundară.