Primăria Comunei Chibed

    Originea denumirii localităţii Chibed nu este cunoscută, spre deosebire de denumirile localităţilor învecinate a cărei origine este simplu de explicat. Localitatea Ghindari Makfalva a obţinut numele de la cetatea medievală Maka, localitatea Sărăţeni a primit această denumire de la cărăuşii de sare care au populat această zonă încă din secolul I.
     Au existat numeroase preocupări pentru stabilirea ştiinţifică a originii denumirii localităţii Chibed însă nu s-a găsit nici o explicaţie logică. Etimologia populară a încercat să explice originea denumirii localităţii însă aceste explicaţii sunt atât de naive încât nici nu merită menţionate.
     După toate probabilităţile denumirea localităţii Chibed este de origine străină etimologia acestuia nu este clară.
     Denumirea localităţii a evoluat până a ajuns la forma actuală astfel:

• 1499 - Kibjed;
• 1503 - Kibjed;
• 1561 - Kibed;
• 1575 - Kybed;
• 1602 - Kibed.

     După anul 1919 denumirea localităţii a fost scrisă cu ortografia limbii române sub aceeaşi formă si anume Chibed.
     Se observă faptul că timp de mai mult de o jumătate de mileniu localitatea şi-a păstrat aceeaşi denumire.
     Vârsta localităţii precum si denumire acestuia nu este cunoscut cu exactitate, cert este însă faptul că nu numai valea de jos şi cea de mijloc a Târnavei Mici , ci şi valea superioară a acestuia a oferit condiţii prielnice de trai din cele mai vechi timpuri. Târnava Mică si afluenţii acestuia au asigurat locuitorilor apa de băut, pădurile bogate în vânat au asigurat hrana, văile au asigurat adăpost în faţa duşmanilor. De asemeni zăcămintele de sare din zona Praid –Sovata au reprezentat o atracţie a populaţiei în această zonă.
     Pe valea Târnavei Mici în localităţile Sângeorgiu de Pădure, Chendu, Trei Sate există descoperiri arheologice care dovedesc faptul că în această zonă au existat aşezări omeneşti permanente încă din Neolitic, precum , şi în epocile de piatră, bronz şi fier.
     După toate probabilităţile, şi în Chibed au existat aşezări permanente în epocile mai sus menţionate însă dovezi arheologice concrete în această privinţă nu s-au găsit până în prezent.
     Săpături arheologice pe raza localităţii Chibed au fost făcute de Muzeul Raional din Sângeorgiu de Pădure , sub conducerea muzeografului Putnoki B Emil în anul 1959 , însă din păcate aceste lucrări au fost întrerupte fără descoperiri importante datorită faptului că Muzeul Raional a fost desfiinţat.
     După forme de relief ,toponomie, descoperiri arheologice, şi urmele unei aşezări se poate afirma cu certitudine faptul că primii locuitori ai aşezării au fost romanii . Pe partea dreaptă a răului Târnava Mica în locul unde se desparte hotarul satului Chibed de cel al satului Sărăţeni, pe un deal cu altitudine mai ridicată în comparaţie cu dealurile înconjurătoare, în locul numit Csombodhatja se află urmele unei castru construit de romani in secolul I- d.HR La poalele acestui deal unde a fost construit castrul se află locul de obârşie a pârâului Kovespataka care curge spre localitatea Chibed, şi pârâul Szenegeto care curge spre localitatea Sărăţeni.
     Pe acest deal se află castrul Csombod care a fost construit de romani, era parte integrantă a limesului şi probabil că avea rolul de a închide valea Târnavei Mici în faţa duşmanilor, şi de a apăra locurile de exploatare a sării din zona Praid-Sovata, Acest loc la început era o fortăreaţă înconjurată de şanţuri săpate în pământ, ulterior fiind construite zidurile din piatră a cărei urme se pot vedea şi azi.
     Castrul Csombod a fost studiată mai amănunţit de către Orban Balazs care a întocmit chiar şi a schiţă cu privire la amplasamentul acestuia. În castru accesul se făcea printr-un pod mobil situat pe partea estică a acestuia pe un drum săpat în stâncă, care se poate observa şi în prezent. În interiorul castrului au existat mai multe clădiri , lucru ce se poate deduce prin prezenţa mai multor găuri adânci în pământ vizibile , care probabil indică locul de amplasare a acestora.
     In locul unde se află gaura cea mai mare şi mai adâncă, după toate probabilităţile a fost amplasat turnul cetăţii, în apropierea imediată a turnului este o fântână foarte adâncă care asigura apa potabilă locuitorilor castrului în timpul unui asediu asupra acestuia.
     Sub turn se află un tunel care era o ieşire de urgenţă din castru la poalele dealului.
     Locul de amplasare a castrului roman, urmele zidurilor, precum, şi drumul de acces în castru sânt vizibile, şi în prezent însă din păcate în acest loc nu există nici un şantier arheologic.
     Ultimul proprietar al locului unde este amplasat castrul fost numitul Dosa Gyorgy, locuitor al satului Chibed, care din spusele localnicilor a cumpărat acest loc , deoarece a aflat despre faptul că regina Maria a României intenţiona să construiască o vilă în zonă, şi spera să revândă terenul cu un câştig substanţial, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat.
     Dosa Gyorgy cu ocazia unor lucrări agricole ce efectua pe acest teren a găsit o monedă ce a predat Muzeului din Târgu Mureş. Moneda găsită a fost examinată ştiinţific şi fost datată din anul 72 d HR, ea este singura dovadă materială care dovedeşte faptul că castrul a fost locuit de romani. În apropiere a fost găsit o piatră pe care era o inscripţie în limba latină - Cohors pedestris Alpinorum,- de unde s-a tras concluzia că in castru staţiona o subunitate a legiunii XIII romane.
     După retragerea romană în această zonă a fost a linişte relativă din punct de vedere istoric.
     Mai mult ca sigur este faptul că popoarele migratoare au trecut si prin această zonă a văii Târnavei Mici, însă singurul popor migrator amintit în izvoarele scrise sunt avarii( Laszlo Gergely- Erdely- pag 348-386). Dovezi materiale a trecerii tătarilor în localitatea Chibed nu s-au găsit, numai în vecinătatea acestuia în satul Abud unde a fost găsit un vârf de săgeată ce datează din anul 1241.
     Bodor Andras, în lucrarea sa Statul unitar centralizat a lui Burebista aminteşte de o cetate dacică în această zonă unde în prezent se află localitatea Chibed, de asemeni, şi Horaţiu Crişan aminteşte de o cetate tip dava în această zonă care probabil se număra printre aşezările dacice fortificate.
     Săpături arheologice pe raza localităţii Chibed mai exact în locul unde a fost amplasat cetatea Csombod , au fost efectuate de Muzeul Raional Sângeorgiu de Pădure în anul 1959 sub conducerea muzeografului Putnoki B Emil, ocazie cu care s-au săpat mai multe şanţuri de descoperire însă din păcate lucrările nu au mai continuat.
     Legendele populare situează aşezarea străveche a localităţii Chibed, în partea de nord vest a satului actual în locul numit Kovacskert (Grădina lui Kovacs).Tot din legende se cunoaşte faptul că locul actual de aşezare a satului în trecut a fost un loc mocirlos neadecvat unei aşezări permanente.
     Localnicii au început să se mute cu locuinţele în locul actual de aşezare după ce satul străvechi a fost incendiat de tătari, în secolul al XIII-lea. După năvălirea tătarilor cei care au supravieţuit au început să se mute în locul actual de aşezare a localităţii pe terenuri noi obţinute în urma lucrărilor de irigaţii. După toate probabilităţile s-au format două grupuri de locuinţe care au fost locuite de două comunităţi distincte, una din aceste două era situat în partea nordică iar cealaltă în partea sudică a actualei aşezări.
     Ca dovadă a faptului că în trecut au existat două localităţi distincte, şi prin unirea acestora s-a format satul Chibed este un document scris de preotul Szasz Janos în anul 1863, document în care se face referire la două localităţi apropiate ca distanţă cu locuitori care sînt rude între ei, şi care totuşi au turme de oi separat precum si terenuri agricole separate una în partea dreaptă a Târnavei Mici cealaltă în partea stângă. Nu este cunoscut cu exactitate data când cele două localităţi s-au unit , şi au format o singură localitate sub denumirea de Chibed. Una din cele două localităţi a păstrat denumirea de Chibed din cele mai vechi timpuri cealaltă a avut denumirea de Retfalva. Cu toate că odată cu unirea celor două localităţi sub numele de Chibed, denumirea de Retfalva neoficial se păstrează ,şi astăzi pentru partea sudică a satului.
     Orban Balazs în lucrarea sa Descrierea Secuimii pag 28 face referire la aşezarea Chibed şi menţionează faptul că această localitate în anul 1869 este format din 460 de imobile locuite de 620 familii, în anul 1939 în evidenţele bisericii se face menţiune despre faptul că la acea dată în Chibed există 700 imobile locuite de 972 de familii. La acea dată satul Chibed era asezat pe o lungime de 2 km si o lăţime de 700 m , era un din cele mai populate aşezi de pe valea Târnavei Mici, casele fiind foarte des construite care reprezenta un pericol din punct de vedere al incendiilor.
     Istoria satului Chibed din punct de vedere administrativ teritorial a evoluat astfel; In timpul organizării administrativ teritoriale în scaune localitatea Chibed făcea parte din “Scaunul Mureş”. După desfiinţarea “scaunelor” si trecerea la organizarea administrativ teritorială în judeţe. Chibed din anul 1872 face parte din judeţul Mureş-Turda. Odată cu organizarea administrativ teritorială în raioane localitatea Chibed face parte din Raionul Sângeorgiu de Pădure, după care în anul 1926 Chibedul este repartizat în subordine centrului Odorheiu Secuiesc, după care din anul 1968 localitatea Chibed face parte din Raionul Mures. In cadrul Raionului Mureş până în anul 1968 este comună după care este alipit comunei Ghindari, şi figurează ca sat în Judeţul Mureş. Alipirea localităţii Chibed comunei Ghindari a fost ca urmare a politicii comuniste de comasare a satelor în comune care să aibă locuitori peste 7000 de persoane. In anul 2002 în cadrul comunei Ghindari a fost organizat un referendum popular cu privire la solicitarea cetăţenilor din satul Chibed de a reveni la forma de organizare administrativ teritorială la comună separată de comuna Ghindari. Cu ocazia referendumului locuitorii au votat pentru separare de comuna Ghindari, şi revenirea la forma de organizare de comună separată formată numai din localitatea Chibed , în prezent se fac demersurile necesare pentru acest lucru. Din anul 2004 localitatea Chibed va redeveni comună în cadrul Judeţului Mureş.      Lupta pentru pământ, este parte integrantă a istoriei comunităţii care formează localitatea Chibed.
     Din cele mai vechi timpuri Chibed a fost o aşezare populată. Densitatea populaţiei a fost totdeauna mare în raport cu terenurile agricole cu soluri fertile, motiv pentru care proprietatea asupra pământului a fost o chestiune vitală, a generat multe lupte în sânul comunităţii si cu locuitorii satelor învecinate Chibedului. In arhivele Bisericii Reformate din Chibed există un manuscris al cărui autor nu este cunoscut , în care pe 1200 de pagini sunt descrise lupte pentru pământ ai locuitorilor, cu locuitorii din satele învecinate Sărăţeni, Ghindari, Abud , Măgherani, si Şiclod. În manuscrisul sus amintit se face descrierea unui proces între locuitorii din Chibed cu locuitorii satului Sărăţeni, proces ce a avut loc în anul 1672 , ca urmare a faptului că locuitorii din Sărăţeni au acuzat pe cei din Chibed de faptul că aceştia au ocupat terenurile agricole din locul numit Also-Felso Tompapataka si Also-Felso Tompamezeie, terenuri situate la graniţa hotarului dintre cele două localităţi. Ca urmare a acestui proces câştig de cauză au avut locuitorii din Chibed fapt ce a nemulţumit pe cei din Sărăţeni. In manuscrisul sus amintit se face referire si la o bătaie cu bâte, urmată de vătămări corporale, între locuitorii din Chibed si Sărăţeni, în anul 1696, ca urmare a conflictului din cauza terenurilor sus amintite si anume AlsoFelso Tompamezeie si Also Felso Tompapataka. In vederea aplanării conflictului cu privire la terenurile susmenţionate în anul 1738 a mai avut loc încă un proces la care Chibedul a avut un număr de 7 reprezentanţi, Sărăţeniul 7 reprezentanţi, proces la care au fost invitaţi un număr de 14 reprezentanţi ai satului Şiclod, care au avut rol de mediatori si observatori independenţi. A doua oară au avut câştig de cauză locuitorii din Chibed, fapt acceptat atît de locuitorii din Sărăţeni cât si cei din Şiclod, însă după terminarea procesului reprezentanţii din Şiclod au acuzat pe cei din Chibed de faptul că aceştia au ocupat ilegal terenul discutat si nu numai acesta ci şi terenuri care de fapt aparţin locuitorilor din Ghindari, Abud,Măgherani,şi Şiclod.
     In manuscris se mai face referire şi la o luptă cu privire la posesia terenurilor din locul numit Ecsenye, de data acesta între locuitorii satului Chibed cu locuitorii satului Ghindari, luptă ce a durat peste 150 ani.
     Această luptă a început datorită faptului că la un moment dat locuitorii din Chibed au interzis animalelor proprietatea locuitorilor din Ghindari să mai meargă la păşunat în locul numit Ecsenye invocând dreptul lor de proprietate asupra acestor terenuri, drept contestat de cei din Ghindarti care au afirmat că terenul respectiv este proprietatea lor din cele mai vechi timpuri. Ca urmare a acestui conflict asupra terenurilor din locul numit Ecsenye a vut loc un proces, care s-a terminat cu o înţelegere între părţi, Chibed a câştigat jumătate din terenurile puse în discuţie.
     În concluzie putem afirma faptul că lupta pentru pământ a locuitorilor satului Chibed a reprezentat o chestiune vitală din cele mai vechi timpuri a determinat o coeziune si o solidaritate a comunităţii de asemeni si o autonomie a acestora.
     Până în secolul al XVII-lea în localitatea Chibed a existat o proprietate comună, egală asupra pământurilor, care a funcţionat foarte bine, după care echilibrul social a început să se dezintegreze deoarece unii locuitori au reuşit să acapareze proprietăţi funciare mai extinse care a dus la sărăcirea altora. În satul Chibed cu toate că unii au reuşit să adune averi mai mari, să acumuleze în proprietate suprafeţe mai extinse, nu a existat niciodată moşie cu proprietăţi funciare foarte mari. Pământul a fost împărţit în parcele mici şi mijlocii, lucru care a avut şi dezavantaj deoarece productivitatea era mai scăzută.
     Din arhive rezultă că locuitori mai înstăriţi ai satului Chibed au fost numiţii Dosa Sandor, Dosa Gabor, Dosa Ferencz, şi Szentivanyi Zsigmond aceştia fiind prezenţi la faţa locului cu ocazia disputei asupra locului numit Ecsenye cu locuitorii satului Ghindari. Alte persoane mentionate tot în arhive scrise având posesiuni de teren mai mari sunt numiţii Dosa Adam cu 11 sesiuni, Orban Dosa Erzsebet cu 24 sesiuni, Madaras Elek cu 11 sesiuni, Madaras Samuel cu 5 sesiuni, Madaras Lazslo cu 8 sesiuni si Madaras Mihaly cu 2 sesiuni, această menţiune se referă la statisticile din anul 1800.
     În prezent în satul Chibed există peste 35000 parcele de teren agricol, acestea fiind de dimensiuni mici şi mijlocii cea ce reprezintă un dezavantaj din punct de vedere al exploatării eficiente a acestora.
     Prima atestare documentară a localităţii este în descrierea unui proces în anul 1499 în care apare sub forma de Kijbed.
     Primul document statistic cu privire la localitatea Chibed datează din anul 1567, şi se referă la o situaţie a impozitelor plătite. In acest document satul Chibed este menţionat cu 20 de porţi, o poartă reprezenta la acea vreme un număr de 6-10 familii, fiecare familie având un număr de 6-7 membrii.
     Ca unitate bisericească independentă este mentiontă prima dată în anul 1567 când în registrele papale este menţionat cu 20 de porţi.
     Din punct de vedere al istoriei locale putem aminti Biserica Reformată, Şcoala din Chibed , Casa Seprodi Janos, Clădirea Cooperaţiei de Consum.
     Prima biserică în localitate a fost construită în anul 1552 din piatră de enoriaşii catolici, această biserică a fost renovată ocazie cu care s-a construit turnul acestuia în anul 1640 de către enoriaşii reformaţi. In anul 1709 biserica a fost arsă, dar reconstruită în 2 ani cu sprijinul populaţiei. Deoarece numărul populaţiei a crescut în anii 1781-1782 biserica a fost renovată ocazie cu care s-a adăugat o aripă nouă clădirii vechi. In anul 1786 a fost construit gardul din piatră în jurul bisericii. În anul 1826 biserica a fost renovată clădirea a căpătat forma actuală după ce i s-a adăugat o aripă nouă. După această dată s-au construit anexele gospodăreşti a bisericii si anume în anul 1827 a fost construită moara bisericii ,în anul 1847 cuptorul de ardere a cărămizii, în anul 1875 a fost construită magazia de cereale. Orga bisericii care se află în funcţiune şi în prezent a fost construit de către meşterul Bodor Peter în anul 1847.
     Clădirea şcolii din Chibed a fost construit în anul 1849, destinaţia iniţială a acestuia fiind de cazarmă militară.
     Clădirea Cooperaţiei de Consum a fost proiectată de către Koos Karoly,şi construită în anul 1906, la vremea acea fiind sediul Cooperaţiei Furnica.
     Casa memorială Seprodi Janos a fost declarat monument pe care în anul 2000 s-a aşezat placa memorială cu aceeaşi nume în memoria marelui compozitor care s-a născut, şi a copilărit în acea casă.
     Evenimente importante care au jucat un rol important în istoria şi dezvoltarea satului au fost:
- Reîmpărţirea pământului în anul 1910
- Primul război mondial
- Al II-lea război mondial
- reforma agrară în anul 1945
- colectivizarea din anul 1962
- revoluţia din anul 1989
     Cu ocazia reâmpărţirii pământului din anul 1910 au fost răsturnate în totalitate stările de moştenire formate în timpul secolelor anterioare. Micile posesiuni, şi aşa împărţite în foarte multe parcele se găseau risipite în diferite locuri ale hotarului. Aplicarea păşunatului si a asolamentului comun a fost greu de realizat. Acesta a dus la introducerea reânpărţirii pământului care a fost favorabil celor care aveau mai mult pământ si cei care au mituit în foarte multe cazuri comisia care se ocupa cu măsurarea terenurilor, ca posesiunile lor grupate să cadă în cele mai fertile părţi ale hotarului.
     Cei săraci au primit zonele de deal si cele din marginile pădurilor. După acesta se poate observa o rapidă îmbogăţire a unor familii şi sărăcirea altora.
     In timpul primului război mondial ,comparativ cu distrugerile provocate de război populaţia a suferit mai puţin datorită faptului că distrugerile materiale în această localitate au fost minime. Au suferit mai mult familiile ale căror membrii luptau pe fronturi.
     In primul război mondial au luptat pe front un număr de 571 persoane din care 44 au murit, 29 au fost daţi dispăruţi,34 au suferit vătămări corporale grave, 84 au fost prizonieri de război.
     După Marea Unire teritoriul revine sub administraţie română ,până la Dictatul de la Viena care hotăreşte alipirea Transilvaniei de Nord de Ungaria, când este introdusă o nouă administraţie.
     In cel de al doilea război mondial au căzut pe câmpurile de luptă un nr de 117 persoane din Chibed, în memoria acestora a fost ridicat un monument pe raza satului. Mulţi au fost care a fost prizonieri de război ţinuţi în lagăre, şi au venit acasă după mai mulţi ani după terminarea războiului.
     La sfârşitul războiului localitatea revine sub administraţie română.
     Cu ocazia reformei agrare din anul 1945 în Chibed au primit pământ mai multe amili sărace peste 40 la număr.
     Naţionalizarea din anul 1948 a desfiinţat definitiv Mariile proprietăţi funciare, pământurile au fost în totalitate trecute în proprietatea statului.
     După revoluţia din decembrie 1989 viaţa locuitorilor din satul Chibed a suferit schimbări majore în conformitate cu schimbările ce s-au produs în toată ţara. Au fost desfiinţate C A P –ul , S M A –ul precum si alte proprietăţi ale statului care au fost trecute în proprietăţi private. Situaţia socială a locuitorilor din Chibed a fost afectată si de faptul că în localitatea învecinată Ghindari a fost falimentat fabrica de prelucrare a inului unde lucrau până în anul 1989 peste 100 persoane din satul Chibed, precum şi de faptul că multe întreprinderi de stat din oraşul Sovata au fost desfiinţate şi mulţi locuitori din Chibed care lucrau acolo au fost trimişi în şomaj.
     După anul 1989 se poate observa un fenomen de emigrare masivă a locuitorilor din Chibed în special în Ungaria.
     Astăzi localitatea se confruntă cu sărăcirea populaţiei.

Însumând cronologia istorică a localităţii Chibed, arată în felul următor: