Valea Ierii este atestată documentar din anul 1840, în lucrarea „Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania”, unde se precizează că era un cătun al satului Hăşdate. (Coriolan S., 1962)

          La doar 9 km de Valea Ierii se găseşte cetatea Lita a cărei urme se văd şi în zilele noastre. Aceasta a fost atestată documentar în 1324, iar în 1456 se amintesc posesiunile ei româneşti şi ungureşti: Lita, Săvădisla, Hăşdate, Bărbat, Săcel, Filea de Sus, Filea de Jos, Agriş, Plaiuri, Sâncrai, Suţu şi Vălişoara. Ştiind că satele Valea Ierii şi Plopi sunt amintite ca fiind cătune ale satului Hăşdate, iar Cerc, cătun al satului Finişel se presupune că existenţa satelor din comuna Valea Ierii este datată cu mult înaintea atestării documentare din 1840.

          Comuna Valea Ierii are în componenţă trei sate: satul Valea Ierii cu cătunele Dâmbul Cucului şi Soci, satul Plopi şi satul Cerc. Etimologia denumirii comunei este legată de râul Iara pe cursul căruia se află aşezat satul Valea Ierii, reşedinţa comunei.

          Printre primii locuitori ai satului Valea Ierii se numără trădătorii  lui Horea care au fugit, împreună cu familile lor din Mătişeşti, comuna Horea de astăzi din judeţul Alba, fiindu-le frică de răzbunarea răsculaţilor de la 1784. Aceştia au trecut muntele, pe atunci împădurit şi fără drumuri de acces, s-au aşezat în amonte de satul Valea Ierii, pe atunci încă neînfiinţat, în locul numit astăzi Dîmbul Cucului, un versant însorit unde şi-au construit bordeie în pământ.

          Satul Plopi şi-a luat numele de la pădurile de plopi care înconjoară acest loc. Primii locuitori au migrat din satul Finişel pentru a întemeia noi gospodării, pe terenurile care le deţineau în zonă.

          Satul Cerc a fost constituit de către unii oameni care s-au refugiat din satul Ponorel, jud Alba, în urma revoluţiei de la 1784 şi s-au stabilit pe versantul însorit al muntelui, într-o poiană, unde şi–au aşezat gospodăriile în formă de cerc, ca o tabără.